ARTA LITURGICĂ

CC
Cosmina Chituc, istoric de artă

Ideea de a construi un proiect care să propună o viziune nouă asupra iconografiei contemporane românesti a pornit de la necesitatea reunirii cu o anumită regularitate a celor mai reprezentativi iconari din România. Reprezentativitatea a constituit în egală măsură o provocare dictată de absenţa unor criterii formale, dar şi de necesitatea de a diferenţia zona de căutare bazată pe Tradiţie şi pe un demers bine susţinut atât tehnic cât si vizual de cea a producției de serie, de cele mai multe ori la limita comercialului în acest atât de fragil şi delicat, în acelaşi timp riguros, domeniu al expresiei iconografice de rit ortodox.

Prin urmare, orice selecție a trebuit privită ca o lucrare aflată permanent în construcţie, iar gradul de stăpânire a meşteşugului de iconar – nicidecum ca pe o (pre)judecată, ci mai ales ca pe o lucrare împreună, ca pe o conştientizare ce trebuie să se petreacă în fiecare moment a celui care zugrăveşte chipul Domnului.

DSC_9413 IN
Andrei Răileanu, Sfânta mahramă, basorelief în piatră de Viștea, 45/42/8 cm, 2015

Prima manifestare a acestui proiect a pornit la Otopeni sub forma unui atelier deschis, cu regularitate anuală. De fiecare dată se modifică tema principală de la care pornesc participanţii şi invitaţii (fie iconari, freschişti, mozaicari, sculptori, arhitecţi şi teoreticieni ai icoanei etc.), încercând o acoperire cât mai largă atât a spaţiului românesc cât şi a tipului de mesteşug ce se regăseste în alcătuirea reprezentărilor şi a obiectelor cu destinatie religioasa ortodoxă. Ca urmare, fiecare nouă ediţie a acestui atelier aduce în discuţie problematici noi, importante atât pentru cei ce fac parte din domeniu, cât şi pentru publicul larg, venind astfel in sprijinul ideii de educare in sensul înţelegerii iconografice şi de cateheză, în sensul cunoaşterii Modelului din care izvoreşte această iconografie.

Gabriel Toma Chituc, Soborul Sfinților Români. Icoană lucrată pentru Mănăstirea Stavropoleos, tempera pe lemn, 39/41,5 cm

A doua manifestare a proiectului este constituită de albumele “Iconari in Otopeni”. Continuitate necesară a atelierelor, cu o aparitţie anuală după desfaşurarea acestora, publicaţia tipărită îşi propune să depăşească resursele unui eveniment punctual. Astfel, dincolo de arhivarea noilor lucrări realizate în fiecare an de participanţii în cadrul editiei, sunt dezvoltate discuţii şi sunt investigate aspecte conexe zonei iconografice, răspunsuri şi întrebări noi, lucruri care sunt cunoscute doar unora şi ar face bine multora. Ne-am propus ca aceasta carte, inclusiv la nivel tehnic, să incerce o soluţie bună pentru tipăriturile românesti având acest subiect, cu alte cuvinte o anumită atenţie la tipul de imagine şi aşezare in pagină, la tipul de hârtie şi gândire a întregului obiect, la felul în care sunt reproduse lucrările.

iconari-3-coperte

La fel de firesc este să continuăm acest proiect online. Spaţiul editorial este restrans de datele tehnice, de tiraj şi de posibilitaţile limitate de distribuţie. In plus face aproape imposibilă interacţiunea directă şi rapidă. Atelierele la rândul lor nu pot aduna, din variate motive, decat un public restrâns.

Ne-am gandit de aceea să construim o pagină web ca o platformă de întâlnire atât a iconarilor de referinţă din Romania, preocupaţi de interactivitate, munca în echipă şi abordari noi, creative, cât şi ca o punte de legatură între aceştia şi public – fie că este vorba despre mediul bisericesc sau mireni, despre specialişti sau publicul doritor să cunoască mai multe, despre iubitori de iconografie, teologi, arhitecţi, cei care încep sa construiască sau să (re)amenajeze liturgic o biserică, un paraclis, iconari ce caută răspunsuri pe care, poate, le putem căuta împreună.

Biserica memorială Mihai Viteazul, Alba-Iulia, iconostas. Concept și icoane: diacon Nicolae Bălan, 2002-2006

În prima fază, o posibilă echipă ar fi cea care a comunicat şi s-a exprimat în cadrul celor trei evenimente de la « Iconari in Otopeni ». Propunerile sau cererile adresate echipei de lucru ar trebui să furnizeze rezolvări care să includă şi abordări contemporane cu preocupări de ţinută artistică, expresive în care parteneriatul grupului de profesionişti, fiecare pe segmentul sau iar la final printr-o coordonare unitară să acorde maximă atenţie specificului locasului de cult, să se raporteze organic şi responsabil la Tradiţia bisericii şi cea locală.

De asemenea, această împreună prezentare implică dialog, prezentarea de proiecte şi colaborare reciprocă, deschidere la sugestii şi observatii, dezbatere directă sau online pe marginea lucrărilor pe care fiecare le desfaşoară personal. Ar însemna un plus de încredere şi acord din care proiectele în curs de propunere sau desfăşurare ar avea mai mult de câştigat decât să rămână izolate. O implicare şi prezentare colectivă ar certifica şi garanta un impact mult mai serios şi mai responsabil asupra unui beneficiar.

alb_prj v_vry in

Iconari.ro îşi propune aşadar o structură pe care vă invităm să o (re)construim împreună:

  • Arhiva online de lucrări grupate pe teme. Prezentarea unei baze de date cu iconari, pictori de biserici, mozaicari, sculptori, arhitecţi, orfevrari, artişti textilişti care activează în spaţiul artei liturgice, deasemenea incluzând în această bază de date şi zone conexe,  de multe ori neconsiderate la justa lor valoare, dar care participă activ la crearea unui tot unitar, şi cu referinţă la designul de mobilier bisericesc, la iluminat şi sonorizare etc. Accesul uşor la această bază de date cu lucrările acestora, la imagini cu realizari sugestive sau formule de proiect care să răspundă la provocarile contemporane. Pe scurt, dacă un preot sau ctitor intenţionează să construiască o biserică şi să o impodobească, să aibă acces direct la ceva ce se vrea a fi cu adevarat valoros în spaţiul artei liturgice de la noi, la propuneri, sugestii şi proiecte care să rezolve în mod unitar şi profesionist interiorul unui spaţiu liturgic.

    Bogdan Popa, cădelniță lucrată manual pentru mănăstirea Putna, argint aurit

    Site-ul ar conţine deja imaginile arhivate şi de la expoziţiile sau atelierele deschise desfăşurate până în prezent, la care se vor adăuga permanent alte realizari, mărturiile expozanţilor şi mai ales referinţe şi radiografii ale specialiştilor, criticilor de artă, etc. asupra preocuparilor acestora şi ale tendinţelor existente  sau urmarite în iconografia contemporană. Ar fi un site cu multă deschidere, formativ şi educativ.

  • Ar fi o platforma în care să creăm o imagine reală a prezenţei valorilor artistice pe care le avem în jurul nostru dar care de multe ori sunt izolate sau mai putin cunoscute şi astfel marginalizate.
  • Realizari de referinţă cu tot istoricul lor cuprinzand biserici, paraclise sau trapeze( arhitectură si pictură/mozaic), iconostase şi obiecte de cult liturgic şi de amenajări interioare.
  • Propuneri şi proiecte ce pot fi aplicate sau adaptate necesităţilor urgente ale fiecărei biserici sau spaţiu anex care să acopere toate palierele conceperii unui lacaş de cult şi al rezolvarii tuturor elementelor artistice cu funcţie liturgică.
St Napa Cathedral, Limassol, the tower, fresco 2005 IN
Ioan Popa, Catedrala Agia Napa din Limassol, Cipru. Frescă: Pantocrator, turla principală
  • O arhivă de specialitate cu imagini de referinţă din istoria artei bizantine cu funcţie de posibilităti de urmat intr-o simţire a zilelor noastre.
  • Spaţiu de publicare pentru cercetători (teologi, istorici de artă, arhitecţi, muzeografi etc.)
  • Recomandări de evenimente
  • La finalul anului, în urma materialelor strânse şi postate pe site, al evenimentelor desfăşurate şi al realizărilor de referinţă se propune o revistă care să concretizeze toate aceste aspecte.
Fragment de candelabru, Biserica Sfinților Ioani, Alba-Iulia. Metaloplastie în alamă de Virgil Scripcariu, Andrei Răileanu si Bogdan Popa

Ne dorim ca această platformă să devină un loc al bunei rânduieli, un spaţiu care să facă posibilă întâlnirea acelora care cred că numai împletirea cunoaşterii Tradiţiei cu meşteşugul bine stăpânit şi cu smerenia va reuşi să limpezească confuzia ce diluează atât de frecvent astăzi graniţa dintre icoană şi tabloul religios.

SORIN EFROS

sorin efros 1Născut în Orhei, în Basarabia, Sorin Efros a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, secția Pictură bisericească în anul 2002, iar din 2003 este pictor bisericesc autorizat de Patriarhia Română.

În anul 2014 a pictat biserica Schitului Icoana din jud. Gorj, zona unde a încheiat în ultimii ani înveșmântarea în culoare a mai multor lăcașuri bisericești.

În anul 2015 a zugrăvit paraclisul Sfântului Luca al Crimeii de la Institutul I. Parhon, precum și paraclisul Sfântului Paisie Velicikovski al Mănăstirii Pantokrator din Sfântul Munte.

Sorin Efros, schitul Icoana, Gorj 2014 (39)
Schitul Icoana, jud. Gorj; frescă, 2014

Sorin Efros: „Harul te ajută dacă ai înclinaţie pentru pictură. În momentul în care te rogi, se vede lucrul acesta în lucrarea pe care o realizezi. Se transmite harul. Când lipseşte Dumnezeu din mintea pictorului, lipseşte şi harul. Şi atunci icoana este «nevorbitoare». Eu încep ziua de muncă cu rugăciunea de dimineaţă şi o închei cu cea de seară. În timpul zilei, cât stau pe schelă, rostesc în gând «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». Spun aceasta, deşi Îl am pe Dumnezeu în faţa ochilor. Când eşti concentrat şi adunat în interiorul tău, spre Hristos, El este acolo, în inimă.

Sorin Efros, schitul Icoana, Gorj 2014 (119)
Nașterea Maicii Domnului, frescă, Schitul Icoana, jud. Gorj, 2014

Ori de câte ori se adună la un loc mai mulți iconari, artiști, arhitecți, istorici de artă, revin în discuție aceste teme recurente și nevoia de dialog s-a cristalizat în ultimii ani. În plus, există dorința de a se lămuri, măcar în parte, dacă există o școală medievala românească suficient de bine închegată, încât să privilegieze conturarea unui stil românesc din care să se poată hrăni arta bisericească a zilelor noastre.

Sorin Efros, schitul Icoana, Gorj 2014 (32)

GABRIEL CHITUC

Hurezean de origine, a venit la București odată cu începerea studiilor de specialitate la Liceul de artă „Nicolae Tonitza”, care au continuat, într­un mod firesc, cu cele universitare la Universitatea Națională de Artă, Facultatea de Arte Decorative și Design, la clasa profesorului Viorel Grimalschi, studii terminate în anul 2002.

Daniel & Simeon
Sfinţii Cuvioşi Stâlpnici Daniel şi Simeon, tehnică mixtă (culori pe bază de apă cu emulsie), 70/80 cm, 2012
Gabriel Chituc: „Am început lucrul în zona artei religioase după absolvirea facultății, fie urcând pe schelele de pe șantiere de pictură, fie coborând în intimitatea atelierului, într-o mișcare continuu alternantă și subtil hrănitoare. Tema Sfinților trăitori în spațiul românesc a creat contextul unei implicări personale mai mari, al unei aplecări către studiu și către partea creativă, ținând cont de faptul că în această zonă există destul de puțină informație vizuală cu spectru larg de accesibilitate.

04
Nașterea Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, tempera pe lemn, 80x60cm, 2013

Nașterea Sfântului Mucenic și Voievod Constantin Brâncoveanu a fost o temă care mi-a adus posibilitatea unei noi apropieri de viața Sfântului Constantin și o mică încercare de a sublinia prezența călăuzitoare și acoperitoare a Maicii Domnului pe tot parcursul acesteia, de la nașterea întâmplată în ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, până la sfârșitul mucenicesc, venit peste ani, în aceeași zi de mare praznic.

MAICA DOMNULUI ALAPTATOAREA 125 X 160 CM ICOANA PE LEMN - IMPREUNA CU MIHAI COMAN edit
Maica Domnului Alăptătoarea, 125 x 160cm, tempera pe lemn (Gabriel Chituc & Mihai Coman, 2016)

ANDREI RĂILEANU

Născut în județul Botoșani, Andrei Răileanu a absolvit Liceul de Arte Plastice din Cluj în anul 2004, iar Facultatea de Arte Plastice (tot la Cluj, secția Sculptură) în anul 2008. În prezent este frământat de dorința și de necesitatea de a reface legătura dintre sculptura de sorginte bizantină și cea din spațiul bisericesc românesc contemporan.

Andrei Răileanu: „În sculptura cu relief puțin adânc păstrăm bidimensionalitatea specifică spațiului răsăritean. Este modalitatea prin care putem figura nimbul sfinților în mod firesc, fără a recurge la artificiile pe care sculpturile tridimensionale le impun pentru acest detaliu semnificativ. Încercăm să adunăm la un loc cât mai multe surse iconografice necesare studiului comparativ, să creăm arhive de imagini pentru a privilegia reveniri cât mai dese la duhul iconarilor și zugravilor anonimi ai Tradiției, la textele liturgice și ale Sfinților Părinți”.

„Am dăltuit icoana Sfântului Ioan Valahul datorită exemplului său vrednic de urmat în lupta cu păcatul, uimit fiind de tinerețea lui și, totodată, de întreaga înțelepciune prin care a primit cununa muceniciei. S-a adăugat și motivarea dată de versurile Înalt Preasfinției Sale Bartolomeu Anania închinate Sfântului în volumul File de acatist.

În plan compozițional, am încercat să redau rezistența Sfântului Ioan Valahul la ademenirile vremelnicilor stăpânitori și biruința în lupta cu păcatul sodomiei și al desfrânării, prin asumarea crucii – acesta fiind, de altfel, și mesajul icoanei Sfântului.”

Sfântul Ioan Valahul, relief plat în piatră de Viștea, 70X50 cm, 2013
Sfântul Ioan Valahul, relief plat în piatră de Viștea, 70×50 cm, 2013
Sfântul Ioan s-a născut din părinți creștini. La varsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe corabie, în drum spre Constantinopol, un păgân pune ochii pe el și-l cumpără, cu gândul de a-l sodomiza. „Sunt stăpânul tău, te-am cumpărat cu aur și fac cu tine ce vreau!”. „Ba – răspunde tânărul – stăpânul meu este Hristos, Care m-a cumpărat cu sângele Lui și face cu mine ce trebuie!”

Apărându-și demnitatea și curăția, Ioan îl omoară pe păgân. Păzitorii robilor, aflând că Ioan și-a ucis stăpânul, l-au legat în lanțuri și l-au dus la Constantinopol, unde a fost dat în stăpânirea femeii păgânului ucis. Fermecată de frumusețea lui Ioan, i-a făgăduit că, dacă va renunța la credința în Hristos, îl va lua de bărbat. După doi ani de refuz, a fost dat pe mâna eparhului cetății și aruncat în temniță, unde a fost supus la chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat (12 mai 1662).

Viața Sfântului Ioan a fost scrisă de Ioan Cariofil și a fost tipărită la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul. A fost menționat în Mineiul pe luna mai tipărit la Constantinopol în 1843 și în Mineiele românești, începând cu ediția de la Mănăstirea Neamț din 1846.

În anul 1950 Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit și în Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit la data de 12 mai.

Bucură-te nufăr înflorit peste miasmă,
Bucură-te duh de rouă peste ai cărnii idolatri,
Bucură-te suitorul spre văzduhul altei patrii
(File de acatist, IPS Bartolomeu Anania)

***

Sfânta mahramă, piatră de Viștea, 45x42x8 cm, 2015
Sfânta mahramă, piatră de Viștea, 45x42x8 cm, 2015

 

ECHIPA

Contact: ikonografiero@gmail.com

ICOANĂ și FRESCĂ:
Gabriel Toma Chituc, București
D
iac. Nicolae Bălan, Alba-Iulia
Cătălin Palamariu, București
Ioan Popa & Camelia Popa, Otopeni
Marius Ghinescu, Iași
Mihai Coman, București
Sorin Efros & Otilia Efros, Timișoara

Doar ICOANĂ:
Preot Răzvan Gască
, Viena
Angela Hanc
, Arad
Cristina Răileanu, Cluj-Napoca
Răzvan Bădescu & Mihaela Bădescu, Buftea

MOZAIC:
Laurenţiu Bozgă, Drăgășani, Vâlcea

ARHITECTURĂ:
Ana-Maria Goilav, București
Dorin Ștefan Adam, București

SCULPTURĂ:
Andrei Răileanu, Cluj-Napoca
Ier. Savatie Baștovoi, Basarabia

BRODERIE:
Carmen Paiu, Bucureşti

ORFEVRĂRIE:
Bogdan Popa, Piscu, Ilfov

FOTO, WEBDESIGN & PREPRESS:
Vlad Ciule
, Otopeni

CARMEN PAIU

Carmen Paiu: Totul a început din dorința de a lucra ceva pentru Biserică. La început nu știam ce anume voi lucra, știam doar ca ceea ce fac trebuie să fie făcut de mâinile mele, cu multă grijă și răbdare.

Prima lucrare pe care am făcut-o a fost o cruce care se aplica pe felonul preotului liturghisitor. Am realizat-o din imaginație, încercând să redau cât mai bine spiritul bizantin, cu mijloace proprii, fără să fac în acel moment o documentare amănunțita în domeniul broderiei. În final, arăta mai mult ca un mozaic, nu ca o cusătură…

Ceea ce încerc eu să realizez este o îmbinare de tehnici vechi și contemporane, de materiale vechi și noi: țesături, pietre, mărgele, fire metalice, fire de mătase etc., care îmbinate armonios între ele să vină în sprijinul imaginii vizuale a spațiului liturgic.

Am urmărit cu mare atenție cromatica, stilul picturii, argintăriei, sculpturii și a întregii atmosfere din biserică. În acest sens, este foarte importantă colaborarea strânsă a întregii echipe implicate în realizarea unei biserici, începând de la arhitect, iconar, sculptor, argintar, și până la cel care înveșmântează ceea ce ei fac.

Lucrarea de înveșmântare este esențială: ea trebuie sa ajute, sa pună în valoare lucrarea celorlalți meșteri.

SAVATIE BAŞTOVOI

ico sav 5 foto Ioan (5)

Ieromonah, poet, prozator, publicist și editor, Savatie (Ștefan) Baștovoi a studiat pictura, filosofia și teologia.

Membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova, este și deținător al Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova cu volumul Elefantul promis (1996) – pentru care a mai obținut Premiul Salonului Național de Carte de la Iași și Premiul pentru debut al Fundației Soros. În 2007 a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu cu volumul Ortodoxia pentru postmoderniști. În 2008 două volume, romanul Nebunul și, respectiv, Când pietrele vorbesc (eseu), au obținut premiul Salonului Internațional de Carte de la Chișinău oferit de Consiliul Europei.

ico sav _SAM3524

În 2005, la invitația scrisă a Patriarhului Teoctist, a făcut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe lângă Sfântul Sinod al BOR, participând la scrierea slujbelor sfinților Grigore Dascălul și Gheorghe la Cernica.

ico sav 5 foto Adrian Dumitrescu (99)

Este fondatorul și directorul Editurii Cathisma.

Din 1998 face parte din obștea Mănăstirii Noul Neamț, locuind la metocul de lângă satul Chițcani, în al cărui paraclis concepe și realizează un iconostas deosebit, ziditdin cărămidă și decorat cu elemente sculptate de inspirație paleocreștină.

ico sav 5 foto Adrian Dumitrescu (101)

Savatie Baștovoi: Orgoliul artistului modern face imposibilă opera colectivă. Să contemplăm frescele bisericilor noastre medievale, care erau realizate într-un singur sezon – câtă splendoare și unitate, astfel încât s-ar părea că sunt lucrate de un singur om. Pentru a renaște fresca, mai întâi trebuie renăscută ucenicia în duhul adevăratei iubiri creștine, când tânărul nu venea la atelierul unui pictor consacrat doar pentru a obține o acreditare, ci relația dintre dascăl și ucenic era mai degrabă una dintre tată și fiu, dintre duhovnic și ucenic.

ico sav 5 foto Adrian Dumitrescu (110)

LAURENŢIU BOZGĂ

Născut în Drăgășani, jud. Vâlcea, Laurențiu Bozgă a absolvit cursurile de licență ale Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul” din București, secția Artă Sacră, specializarea Conservare- restaurare în 2009, iar în 2013, cursurile de master la Universitatea Națională de Arte din București, în cadrul secției de Conservare și restaurare a operei de artă, cu specializare în pictura murală de patrimoniu. A participat la șantierele de restaurare ale picturilor murale de la biserica Bălinești și de la mănăstirile Humor, Sucevița, Tismana. Având susținerea doamnei profesor Ecaterina Buculei, precum și a altor prieteni din domeniul artei bisericești, a participat în 2013 la Concursul Național Icoana Ortodoxă – Lumina Credinței, organizat de Patriarhia Română cu un mozaic al Sfinților Împărați Constantin și Elena, premiat cu locul al II-lea, iar la ediția din 2015, cu un mozaic cu Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, care a primit locul I.

Laurențiu Bozgă: O inițiere importantă în domeniul artei mozaicului l-a constituit formarea mea ca restaurator de pictură murală de patrimoniu, deci o pictură valoroasă atât din punct de vedere artistic cât mai ales din punct de vedere tehnic, fapt care m-a învățat să văd lucrurile în profunzime, în esența lor. Am început să lucrez mozaic în urmă cu patru ani, fără să cunosc lucruri legate de tehnica veche bizantină, o tehnică foarte puțin studiată în învățământul universitar de specialitate, mai ales că decorația murală în mozaic nu a fost folosită în arta medievală românească.

Am căutat așadar să merg la surse și să studiez tehnica veche, având ca punct de pornire documentații de restaurare ale unor monumente-efigii pentru tehnica bizantină a mozaicului: Agia Sophia și Biserica Chora din Constantinopol, Cefalu și Monreale din Sicilia, ansamblurile din Ravenna, San Marco și Torcello din Veneția, mozaicurile comnene de la mănăstirile Daphni sau Hosios Loukas din Grecia și, nu în ultimul rând, mozaicul Schimbării la Față de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, o documentație bogată în informații de ordin tehnic, privind execuția concretă a admirabilelor ansambluri, precum și a fabricării materiei prime puse în operă: sticla colorată în masă sau sticla cu aur.

În perioada romană, mozaicul era folosit cu precădere în decorația pavimentară a caselor sau a instituțiilor publice, folosindu-se materiale variate: piatra naturală, teracota, ceramica și izolat: sticla.

Odată cu edificarea marilor biserici bizantine, tehnica mozaicului a fost adaptată noilor nevoi de reprezentare parietală a imaginilor sacre, iar materialele folosite sunt sticla cu aur sau cea colorata în masă împreuna cu piatra naturală. Suprafețele astfel decorate solicitau lucru în echipă, spontaneitate și vădite aptitudini de viziune monumentală a spațiului.

ico IMG_8554

Mozaicul este considerat –alături de broderie– o artă de lumină, o artă a artelor. Materialele folosite au rolul de a reflecta lumina, conferind interiorului decorat astfel, o atmosferă solemnă; care invită la rugăciune și contemplație.

ico ziua 2 (63)

Portretul Maicii Domnului în mozaic realizat la ediția a III-a a Iconarilor în Otopeni urmează să fie amplasat la intrarea în capela căreia i-a fost dedicat . Din punct de vedere iconografic, Maica Domnului poartă, specific tradiției bizantine, un maforion albastru cu trei steluțe.

În reprezentările iconografice ale Născătoarei de Dumnezeu, culoarea albastră a maforionului face referire la cer, pentru că doar Maica Domnului s-a învrednicit să fie locaș al lui Dumnezeu, lucru dublat de asemenea în iconografie de reprezentarea obligatorie a celor trei steluțe de pe cap și umeri,care simbolizează fecioria ei înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere.

ARHITECTURA ECLEZIALĂ CONTEMPORANĂ. FORMĂ ŞI LOC

Dorin Ștefan Adam este lector, doctor arhitect al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București și arhitect asociat al biroului de arhitectură Mânadelucru.
Dorin Ștefan Adam este lector, doctor arhitect al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București și arhitect asociat al biroului de arhitectură „Mânadelucru”

Ce este un arhitect? Ce face un arhitect? Ce rol are? La ce poate ajuta?

Toate aceste întrebări par utopice dar cel mai adesea constat că majoritatea societății romanești nu știe cu ce i-ar fi de folos un arhitect sau de ce ar avea nevoie de el, exceptând situațiile în care el este obligatoriu pentru ștampilarea unor planșe în vederea obținerii autorizației de construcție. Dar sunt de asemenea și suficienți oameni care își doresc de la casele lor un spațiu „pe măsura” lor, croit în tipicul vieții familiei lor.

Vorbind despre arhitectura eclezială, cred că această necunoaștere pe deplin a rolului unui arhitect în cadrul proiectului rămâne similară situației enunțate mai sus. Cred că este vorba de o insuficientă cunoaștere din partea arhitecților a „nevoilor” „comanditarului” și de o lipsă de încredere din partea „comanditarului” că arhitectul ar putea să înțeleagă pe deplin semnificația vie, trăită, dar totuși concretizată în materie a locului de cult. Din acest cumul de factori cel mai adesea atât arhitectul cât și preotul, ce dorește să construiască un lăcaș de cult, se refugiază fiecare în „preconcepțiile” sale: arhitectul contemporan încercând să inoveze forme (străine cel mai adesea de firescul celor existente și în multă necunoaștere a semnificației slujbelor bisericii), rămânând într-un discurs exclusiv al limbajului estetic, cu orice preț „inovator”, iar preotul ancorat în „rețeta” copierii unor edificii vechi care, prin vechimea lor, se pot constitui în modele. Și unii și alții lucrează cu modele. Modelele sunt călăuzele unei bune „tradiții”. Dar neînțelegerea în duh a modelului și refugiul în copierea formei ad-litteram nu poate fi întotdeauna o soluție. Nu poți copia o bisericuță din Maramureș, să o mărești de 10 ori la scarăși să faci din ea o catedrală; așa cum nu cred ca poți să imporți modelul unei biserici și să îl așezi în orice fel de spațiu geografic, context construit sau parohie / comunitate ce urmează să-și zidească o biserică.

0122
Curte. Proiect pentru Centrul Cultural și Catehetic, Mănăstirea Cernica, 2012

Cred că, pe de o parte, arhitecții ar trebui „îmbisericiți”, iar pe de altă parte, preoții parohi ce vor primi parohii și vor vrea să zidească lăcașuri de cult ar trebui să aibă o mai temeinică cunoaștere a valorii arhitecturii unei biserici, nu doar din perspectiva estetică, ci și din rolul și semnificația spațiilor ce o alcătuiesc. De asemenea, „bunul gust estetic” este o chestiune de educație care se poate învăța sau care, neasimilat, nu ar trebui să dea dreptul construirii oricum și oriunde bisericilor, care să fie „mândria” parohiilor, dar jenând strident frumusețea unei „tradiții” ce nu ar trebui pierdută. Faptul că se construiesc multe biserici este un lucru îmbucurător, trist este însă că ele se fac fără prea mari exigențe din partea unor comisii ce ar trebui să nu-și dea girul pentru orice fel de arhitectură, cu cât mai multe turle, care se pretinde „biserică”. Modelul poate fi asociat înțelegerii canonului în duhul lui, nu în litera abstractă. Același canon, dat de duhovnic la doi ucenici,  va naște lucrări diferite în sufletul fiecăruia. Lucrarea este în Duh, nu în litera sa.

8 copy
Proiect pentru Centrul Cultural și Catehetic, Mănăstirea Cernica, 2012

Cred că și gestul zidirii unui lăcaș de cult trebuie să se facă în Duh, nu în „literă”, nu doar în așezarea de cărămizi peste cărămizi sau sute de metri cubi de betoane turnate cu cofraje și armături. Nu cred că trebuie pierdut sensul a ceea ce facem și pentru cine facem zidurile. Scopul este de a face loc lui Dumnezeu să se pogoare în Euharistie și comunitatea de credincioși să fie în liturghia îngerească împreună cu toți sfinții. Ei dau viață materiei zidite, biserica este vie prin ei, iar zidurile prin pictură așa își capătă rolul… Altfel, rămân doar ziduri.

x0023
Proiect pentru Centrul Cultural și Catehetic, Mănăstirea Cernica, 2012

Chiar dacă ar avea cupole, arce, bolți, turle, abside, toate acestea sunt spații care pot crea un simțământ, dar esențial ele au valoarea a ceea ce urmează sa le acopere. Veșmântul de frescă de deasupra le sfințește. Sunt trupul material care este chemat la mai mult. Zidurile bisericii sunt „după asemănarea” a ceea ce în viața bisericii sunt slujbele, zidurile urmează cultul ortodox. Cunoașterea canoanelor de pictură bizantină și a muncii în echipă, împreună cu iconarul sunt fundamentale.

7 copy
Biserică și Centru Catehetic, Alba Iulia, cartier Orizont. Model 3D, varianta 02, 2013

În esență, rugăciunea nu are nevoie de „un spațiu”. Ea e fără de loc și fără de timp. Greutatea muncii unui arhitect este aceea că trebuie să cuprindă în materie un loc care sa găzduiască rugăciunile unei întregi comunități și să o facă în sensul Tradiției Bisericii Ortodoxe, cu discreția neafișării gesturilor excesiv „creatoare”. Cred că arhitecții au în proiectele lor responsabilitatea înțelegerii răspunsurilor ce trebuie date: locului cu contextul său social, cultural, urbanistic, materialului cu care va construi și adecvării formei la specificul și semnificația materialului, canonului bisericesc și propriei lor viziuni despre arhitectura eclezială, considerente economice, legislații urbanistice, antreprize de construcție și forță de muncă.

Biserică și Centru Catehetic, Alba Iulia, cartier Orizont. Model 3D, varianta 01, 2013
Biserică și Centru Catehetic, Alba Iulia, cartier Orizont. Model 3D, varianta 01, 2013

Din experiența mea, nu foarte extinsă în domeniul arhitecturii ecleziale în cadrul biroului de arhitectură Mânadelucru, prezint câteva din proiectele unde accentul cade preponderant pe un criteriu sau pe un altul din cele enunțate mai sus. Proiectele de mai jos ilustrează, prin text sau imagini, câteva din problemele specifice arhitecților.

Biserica Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Alcala de Henarres, Spania

Tema de proiectare consta în proiectarea unei biserici și a unei case parohiale pe un teren concesionat comunității românești din Alcala de Henarres de către primăria locală. Nu subiectul temei era nou, ci faptul construirii unei biserici ortodoxe române într-o țară catolică, cu impuneri și regulamente urbanistice foarte stricte, pe un teren relativ atipic (triunghiular), cu o implicare puternică a factorului politic, cu o parohie foarte variată de credincioși ajunși în Spania din toate colțurile României, cu o antrepriză locală, coordonarea șantierului de la distanță și un arhitect reprezentant local.

3fafaf7
Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Alcala de Henarres. Model 3D

Dificultatea sitului era dată de geometria sa triunghiulară și de maniera urbanistică prin care se putea construi pe acel teren. Se impuneau retrageri față de stradă, față de vecini (liceu) și se condiționa înălțimea maximă admisă. Retragerea de 5 metri față de stradă făcea ca parcela să fie puțin utilizabilă, permițând doar construcția bisericii. Prin studiul de fezabilitate prezentat primăriei locale am convins autoritățile că este mult mai de folos construirea unui „zid” la stradă care sa permită o „izolare” în incintă a bisericii iar întregul ansamblu să se adreseze orașului prin imaginea contemporană a unei arhitecturi de plinuri. În spatele acelor plinuri am adăpostit funcțiuni: casă parohială, săli de cateheză, sala adunării generale mitropolitane, trapeza în subsol, curți excavate care aduceau lumina la nivelul demisolului, etc. Întregul parter rămânea liber pentru a mări suprafața curții și pentru a crea locuri unde credincioșii să stea în timpul sau după slujbă, la umbră, în incinta bisericii.

2 copy
Biserica Ortodoxă din Alcala de Henarres, Spania. Fotografie de pe șantier, 2011

Proiectul a fost susținut de primăria locală atât timp cât se credea că românii vor face o biserică mică de lemn, care oricând va putea fi mutată și atât timp cât existau alegerile locale, iar voturile comunității române contau și ele în stabilirea balanței între partidele de stânga și de dreapta. De asemenea, miza factorului politic a fost mare și pentru alegerile din România acelei perioade.

Biserică Ortodoxă din Alcala de Henarres, Spania. Fotografie dinspre stradă, 2011
Biserica Ortodoxă din Alcala de Henarres, Spania. Fotografie dinspre stradă, 2011

Toate spațiile de cult ale bisericii respectă canonul, aerul inovativ al formelor fiind dat de geometrizarea zidului exterior ce prinde în cadrul lui și turnul clopotniță sub care este și unul dintre accesele în curtea înălțată a bisericii. Întregul ansamblu este construit.

Centrul social și capela Parohiei Dichiu, București

Se dorea construirea unei capele mortuare pentru Parohia Dichiu. Proiectul a dat soluții în care, prin demolarea unor construcții anexe aflate într-o stare precară, curtea bisericii se lărgea, iar pe perimetrul proprietății, în sensul înțelegerii contextului țesutului urban din acea zonă, se construia un corp de clădire cu înălțime variabilă și funcțiuni multiple (grădiniță de copii, cabinet medical, trapeză, clopotniță). În acest fel, biserica avea un fundal și o nouă funcțiune atașată în sensul cerinței Patriarhiei Române de a avea programe sociale gestionate de parohiile de cartier.

4
Proiect 3D pentru Centru social și capelă. Parohia Dichiu, București, 2011

Continuarea proiectului s-a blocat în parteneriatul cu primăria de Sector ce impunea constructorul, care s-a oferit să facă după bunul plac și proiectul, pe principiul design and build, garantând și obținerea finanțării din partea autorităților statului. Situația economică globală a stopat desfășurarea unui proiect ce putea să devină dăunător prin dorința unui constructor de a face orice, cu orice preț.

Proiectul nostru a obținut premiul I al Anualei de Arhitectură a Municipiului București.

Biserica Ortodoxă Română din Nisa, Franța

Se dorea construirea unei biserici ortodoxe române la Nisa. Proiectul a făcut obiectul unui concurs cu invitați și cu un juriu ales, format dintr-un mitropolit, un episcop, preoți, arhitecți, factori politici, finanțator. Soluția biroului Mânadelucru pentru acea etapă a concursului a fost să arăte că ne dorim „importul” unui model foarte valoros de arhitectură eclezială din Romania și, pe lângă acesta, să propunem o serie de spații adecvate vieții comunității parohiei locale, care să răspundă deopotrivă pantei foarte abrupte a terenului din zonă.

Proiect de Biserică Ortodoxă. Nisa, Franța, 2010
Proiect de Biserică Ortodoxă. Nisa, Franța, 2010

Parte din spații migrau până în partea superioara a pantei pentru a da o rânduială întregului lot, care altfel ar fi rămas nefolosit, deși dispunea de un număr mare de metri pătrați. În urma jurizării soluția a fost declarată câștigătoare, dar finanțatorul nu a ținut cont de decizie și a ales altceva. Pe teren, până în prezent, nu s-a construit nimic.

nisa insertie
Randare 3D, Biserică Ortodoxă. Nisa, Franța, 2010

Cele câteva prezentări anterioare sunt exemplificative pentru ilustrarea multitudinii factorilor ce apar pe parcursul evoluției unui proiect. Dacă construcția unei biserici ar ține cont de spiritul Tradiției vii, de viața parohiei și de contextul larg în care urmează să fie zidite, de un bun dialog între preot și arhitect, de o justă folosire a materialelor și a manierei constructive, de colaborarea foarte apropiată cu iconarii, cred că nu am mai avea ziduri care își dovedesc prea curând sărăcia, ci ar deveni locuri de rugăciune în așteptarea lumii de dincolo.

P1120174
Clopotnița Bisericii Ortodoxe din Alcala de Henarres, Spania. Fotografie de pe șantier

CĂTĂLIN PALAMARIU

ico 2 foto Daniel (41)

Născut în Șcheiul Brașovului și format pe plaiurile eminesciene și pe colinele molcome ale Iașilor, Cătălin Palamariu a absolvit Academia de Artă din București (promoția 1996, prof. Iohan Ioan Stendal).

Pantocrator, frescă de Cătălin Palamariu, Biserica din Craiova

Între anii 1997-2000 a participat la șantierul internațional UNESCO  de la Mănăstirea Probota.

Întors pe plaiurile Vlăsiei ca zugrav și restaurator al picturii murale de la Paraclisul Patriarhal, reușește să regăsească frumusețea frescelor brâncovenești originale.

ico roll-up_85x200_12

Cătălin Pălămariu: Am încercat să înteleg înaintașii prin conservarea și restaurarea frescelor executate de ei. Și astfel am descoperit frumusețea cuvântului Scripturii, exprimat în nuanțe de culori și trăit cu intensitate la nivel spiritual în vremuri tulburi și grele ale istoriei noastre.

ico roll-up_85x200_1 copy

Pentru mine, arta brâncovenească rămâne un vârf al culturii acestui neam. Acest domnitor, astăzi Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, s-a jertfit pe altarul muceniciei și a sfințit prin sângele său tot ceea ce el a zidit, împodobit și realizat în viața sa.

ico 3 foto Ioan (60)

Sfântul Ierarh Clinic de la Cernica și Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica duc, un secol mai departe, zestrea lăsată de Sfinții Martiri Brâncoveni, prin ctitoriile lăsate și mostenirea lor de credință. Și ei, alături de Sfântul  Martir Brâncoveanu, rămân pentru mine – un simplu zugrav restaurator – modele exemplare atât prin credință cât și prin dragostea pentru frumos în arta sacră bisericească.

ICO Gheorghe de la Cernica, fresca, 0,80x0,73 fafaf7