CARMEN PAIU

Carmen Paiu: Totul a început din dorința de a lucra ceva pentru Biserică. La început nu știam ce anume voi lucra, știam doar ca ceea ce fac trebuie să fie făcut de mâinile mele, cu multă grijă și răbdare.

Prima lucrare pe care am făcut-o a fost o cruce care se aplica pe felonul preotului liturghisitor. Am realizat-o din imaginație, încercând să redau cât mai bine spiritul bizantin, cu mijloace proprii, fără să fac în acel moment o documentare amănunțita în domeniul broderiei. În final, arăta mai mult ca un mozaic, nu ca o cusătură…

Ceea ce încerc eu să realizez este o îmbinare de tehnici vechi și contemporane, de materiale vechi și noi: țesături, pietre, mărgele, fire metalice, fire de mătase etc., care îmbinate armonios între ele să vină în sprijinul imaginii vizuale a spațiului liturgic.

Am urmărit cu mare atenție cromatica, stilul picturii, argintăriei, sculpturii și a întregii atmosfere din biserică. În acest sens, este foarte importantă colaborarea strânsă a întregii echipe implicate în realizarea unei biserici, începând de la arhitect, iconar, sculptor, argintar, și până la cel care înveșmântează ceea ce ei fac.

Lucrarea de înveșmântare este esențială: ea trebuie sa ajute, sa pună în valoare lucrarea celorlalți meșteri.