ANDREI RĂILEANU

Născut în județul Botoșani, Andrei Răileanu a absolvit Liceul de Arte Plastice din Cluj în anul 2004, iar Facultatea de Arte Plastice (tot la Cluj, secția Sculptură) în anul 2008. În prezent este frământat de dorința și de necesitatea de a reface legătura dintre sculptura de sorginte bizantină și cea din spațiul bisericesc românesc contemporan.

Andrei Răileanu: „În sculptura cu relief puțin adânc păstrăm bidimensionalitatea specifică spațiului răsăritean. Este modalitatea prin care putem figura nimbul sfinților în mod firesc, fără a recurge la artificiile pe care sculpturile tridimensionale le impun pentru acest detaliu semnificativ. Încercăm să adunăm la un loc cât mai multe surse iconografice necesare studiului comparativ, să creăm arhive de imagini pentru a privilegia reveniri cât mai dese la duhul iconarilor și zugravilor anonimi ai Tradiției, la textele liturgice și ale Sfinților Părinți”.

„Am dăltuit icoana Sfântului Ioan Valahul datorită exemplului său vrednic de urmat în lupta cu păcatul, uimit fiind de tinerețea lui și, totodată, de întreaga înțelepciune prin care a primit cununa muceniciei. S-a adăugat și motivarea dată de versurile Înalt Preasfinției Sale Bartolomeu Anania închinate Sfântului în volumul File de acatist.

În plan compozițional, am încercat să redau rezistența Sfântului Ioan Valahul la ademenirile vremelnicilor stăpânitori și biruința în lupta cu păcatul sodomiei și al desfrânării, prin asumarea crucii – acesta fiind, de altfel, și mesajul icoanei Sfântului.”

Sfântul Ioan Valahul, relief plat în piatră de Viștea, 70X50 cm, 2013
Sfântul Ioan Valahul, relief plat în piatră de Viștea, 70×50 cm, 2013
Sfântul Ioan s-a născut din părinți creștini. La varsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe corabie, în drum spre Constantinopol, un păgân pune ochii pe el și-l cumpără, cu gândul de a-l sodomiza. „Sunt stăpânul tău, te-am cumpărat cu aur și fac cu tine ce vreau!”. „Ba – răspunde tânărul – stăpânul meu este Hristos, Care m-a cumpărat cu sângele Lui și face cu mine ce trebuie!”

Apărându-și demnitatea și curăția, Ioan îl omoară pe păgân. Păzitorii robilor, aflând că Ioan și-a ucis stăpânul, l-au legat în lanțuri și l-au dus la Constantinopol, unde a fost dat în stăpânirea femeii păgânului ucis. Fermecată de frumusețea lui Ioan, i-a făgăduit că, dacă va renunța la credința în Hristos, îl va lua de bărbat. După doi ani de refuz, a fost dat pe mâna eparhului cetății și aruncat în temniță, unde a fost supus la chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat (12 mai 1662).

Viața Sfântului Ioan a fost scrisă de Ioan Cariofil și a fost tipărită la Veneția de Sfântul Nicodim Aghioritul. A fost menționat în Mineiul pe luna mai tipărit la Constantinopol în 1843 și în Mineiele românești, începând cu ediția de la Mănăstirea Neamț din 1846.

În anul 1950 Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca acest nou mucenic al lui Hristos să fie cinstit și în Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit la data de 12 mai.

Bucură-te nufăr înflorit peste miasmă,
Bucură-te duh de rouă peste ai cărnii idolatri,
Bucură-te suitorul spre văzduhul altei patrii
(File de acatist, IPS Bartolomeu Anania)

***

Sfânta mahramă, piatră de Viștea, 45x42x8 cm, 2015
Sfânta mahramă, piatră de Viștea, 45x42x8 cm, 2015