LAURENŢIU BOZGĂ

Născut în Drăgășani, jud. Vâlcea, Laurențiu Bozgă a absolvit cursurile de licență ale Facultății de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul” din București, secția Artă Sacră, specializarea Conservare- restaurare în 2009, iar în 2013, cursurile de master la Universitatea Națională de Arte din București, în cadrul secției de Conservare și restaurare a operei de artă, cu specializare în pictura murală de patrimoniu. A participat la șantierele de restaurare ale picturilor murale de la biserica Bălinești și de la mănăstirile Humor, Sucevița, Tismana. Având susținerea doamnei profesor Ecaterina Buculei, precum și a altor prieteni din domeniul artei bisericești, a participat în 2013 la Concursul Național Icoana Ortodoxă – Lumina Credinței, organizat de Patriarhia Română cu un mozaic al Sfinților Împărați Constantin și Elena, premiat cu locul al II-lea, iar la ediția din 2015, cu un mozaic cu Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, care a primit locul I.

Laurențiu Bozgă: O inițiere importantă în domeniul artei mozaicului l-a constituit formarea mea ca restaurator de pictură murală de patrimoniu, deci o pictură valoroasă atât din punct de vedere artistic cât mai ales din punct de vedere tehnic, fapt care m-a învățat să văd lucrurile în profunzime, în esența lor. Am început să lucrez mozaic în urmă cu patru ani, fără să cunosc lucruri legate de tehnica veche bizantină, o tehnică foarte puțin studiată în învățământul universitar de specialitate, mai ales că decorația murală în mozaic nu a fost folosită în arta medievală românească.

Am căutat așadar să merg la surse și să studiez tehnica veche, având ca punct de pornire documentații de restaurare ale unor monumente-efigii pentru tehnica bizantină a mozaicului: Agia Sophia și Biserica Chora din Constantinopol, Cefalu și Monreale din Sicilia, ansamblurile din Ravenna, San Marco și Torcello din Veneția, mozaicurile comnene de la mănăstirile Daphni sau Hosios Loukas din Grecia și, nu în ultimul rând, mozaicul Schimbării la Față de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, o documentație bogată în informații de ordin tehnic, privind execuția concretă a admirabilelor ansambluri, precum și a fabricării materiei prime puse în operă: sticla colorată în masă sau sticla cu aur.

În perioada romană, mozaicul era folosit cu precădere în decorația pavimentară a caselor sau a instituțiilor publice, folosindu-se materiale variate: piatra naturală, teracota, ceramica și izolat: sticla.

Odată cu edificarea marilor biserici bizantine, tehnica mozaicului a fost adaptată noilor nevoi de reprezentare parietală a imaginilor sacre, iar materialele folosite sunt sticla cu aur sau cea colorata în masă împreuna cu piatra naturală. Suprafețele astfel decorate solicitau lucru în echipă, spontaneitate și vădite aptitudini de viziune monumentală a spațiului.

ico IMG_8554

Mozaicul este considerat –alături de broderie– o artă de lumină, o artă a artelor. Materialele folosite au rolul de a reflecta lumina, conferind interiorului decorat astfel, o atmosferă solemnă; care invită la rugăciune și contemplație.

ico ziua 2 (63)

Portretul Maicii Domnului în mozaic realizat la ediția a III-a a Iconarilor în Otopeni urmează să fie amplasat la intrarea în capela căreia i-a fost dedicat . Din punct de vedere iconografic, Maica Domnului poartă, specific tradiției bizantine, un maforion albastru cu trei steluțe.

În reprezentările iconografice ale Născătoarei de Dumnezeu, culoarea albastră a maforionului face referire la cer, pentru că doar Maica Domnului s-a învrednicit să fie locaș al lui Dumnezeu, lucru dublat de asemenea în iconografie de reprezentarea obligatorie a celor trei steluțe de pe cap și umeri,care simbolizează fecioria ei înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere.