Cel care voieºte a deprinde meºteºugul zugrãviei, mai întâi sã se cãlãuzeascã singur desenând simplu ºi fãrã mãsuri câtãva vreme, pentru ca sã capete îndemanare ºi sã se arate priceput.

Apoi sã se facã pentru el rugãciune cãtre Domnul Iisus Hristos, înaintea icoanei Nãscãtoarei de Dumnezeu, numitã "Povãþuitoarea", iar preotul, dând binecuvantarea sã rosteasca "Împarate ceresc... Sfinte Dumnezeule... slavã... ºi acum... Prea Sfânta Treime... Doamne, miluieºte (de trei ori), Slavã... ªi acum... Tatãl nostru..." ºi apoi aceste tropare: "Mute sã fie buzele pãgânilor care nu se închinã cinstitei icoanei tale, cea zugrãvita de Sfântul Apostol ºi Evanghelist Luca, ceea ce se cheamã Povaþuitoarea", "Schimbatu-Te—ai la faþã în munte Hristoase Dumnezeule, arãtând ucenicilor Tai Slava Ta, pe cât li se putea. Straluceascã ºi noua, pãcãtoºilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, Dãtãtorule de luminã, slavã Þie".

Apoi, fãcând semnul crucii deasupra capului ucenicului, sã zicã:

"Domnului sã ne rugãm.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care nemãrginit eºti cu firea dumnezeirii ºi pentru mântuirea oamenilor, în vremile acestea mai de pe urmã, Te—ai întrupat în mod tainic din Maria Fecioara ºi de Dumnezeu Nãscatoarea ºi ai socotit vrednic lucru sã fii zugrãvit; Care singur chipul preacuratei feþei Tale l-ai zugrãvit în prea cinstita mahramã, ºi printr-însa ai vindecat boala eparhului Abgar si sufletul lui l-ai luminat spre cunoºtinþa Ta, a adevãratului Dumnezeului nostru; Care prin Duhul Tau cel Sfânt l—ai inþelepþit pe dumnezeiescul Apostol ºi Evanghelist Luca a zugrãvi chipul prea curatei Maicii Tale, care Te poarta pe Tine ca pe un prunc într-ale ei braþe si—i zice lui "Darul Celui nãscut din mine, prin mine, împreuna cu el sã fie"; Însuþi, Stãpâne, Dumnezeule al tuturor, lumineazã, înþelepþeºte sufletul, inima ºi cugetul robului tãu... ºi mâinile lui le îndrepteazã fãrã de prihanã ºi prea bine a zugrãvi chipul asemãnãrii Tale ºi al Prea Curatei Maicii Tale ºi al tuturor Sfinþilor, întru a Ta slava ºi întru strãlucirea ºi înfrumuseþarea sfintei Tale biserici ºi spre iertarea pãcatelor celor ce cu cinstire cuviincioasã le aduc acestora închinãciune ºi cu bunã cucernicie le sãrutã, si cinstirea cel înfãþiºat o inalþã; ºi—l izbãveºte pe dânsul de toatã diavoleasca uneltire, sporind în toate poruncile Tale, prin mijlocirile prea curatei Maicii Tale, ale sfântului slãvitului apostol ºi evanghelist Luca ºi ale tuturor sfinþilor Tãi. Amin".

Apoi ectenia, "Slavã... ªi acum... Doamne miluieºte (de 3 ori)" ºi otpustul: "Pentru rugãciunile sfinþilor pãrinþilor noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieºte-ne pe noi. Amin".

Iar dupã rugãciune, ucenicul sã se îndeletniceascã cu de-amanuntul la mãsuri ºi la chipuri, ºi astfel, desenând destulã vreme, cu socotealã ostenindu-se ºi cu dumnezeiescul ajutor, prea bine va pricepe, precum în chip practic am vãzut—o la ucenicii mei. De aceea, cu mult dor am însemnat, pentru ca — întru slava lui Dumnezeu — sã-l înfãptuiascã ºi cei întru Hristos fraþi ai mei, cei de un meºteºug cu mine, câþi adicã vor iubi cartea mea, ºi care sã se roage pentru mine.

Iar dacã vreun invidios ºi rãu cu nãravul ar osândi aceastã ostenealã a mea lipsitã de rãutate, unul ca acesta sã ºtie cã nu vatãmã pe altcineva, fãrã decât numai pe sineºi, dupã cel care a zis: "Rãu lucru este invidia, dar are ºi oareºce bun întru dânsa, cã topeºte ochii ºi inima celui care o are". Pentru cã eu — precum o cunoaºte Domnul — nu am fãcut aceasta pentru alta, fãrã decât numai avand dorire ca sã-l ajut — pe cat îmi este cu putinþã — pe prea îndemânatecul ucenicul acela, tot al acestui meºteºug, carele ºi mult doreºte ca sã dobândeascã aceastã carte a mea ºi cãtre carele, cu multã dragoste, îmi voi îndrepta ºi cuvântul meu.

Cunoaºte darã, o, ucenicule iubitor de învãþãturã, cum cã de—ai voi cândva sã te apuci de meºteºugul acesta, þi se cuvine ca sã încerci sã afli vreun dascãl iscusit, pe care îl vei pricepe în scurtã vreme, dacã te va învaþa precum am arãtat mai înainte.

Iar de vei nimeri pe vreunul neînvãþat ºi nemeºter, fã ºi tu precum noi ºi cautã ca sã afli oareºcare izvoade de la prea vestitul Manuil Panselinul, ºi vreme destulã te osteneºte la ele, schiþând ºi desenand, în felul pe care þi—l vom arãta mai departe, pânã ce vei înþelege chipurile ºi mãsurile acestuia. Apoi mergi la bisericile cele zugrãvite de dânsul, pentru ca sã scoþi copii sau izvoade, precum îþi vom arãta.

Însã sã nu faci lucrul tãu prost ºi cum s—ar întâmpla, ci cu frica lui Dumnezeu ºi cu bunã cucernicie, ca pe un dumnezeiesc lucru. Ia aminte darã ca sã nu cazi în greºeala neevlaviei, de vreme ce, dupã cum zice sfântul Vasile cel Mare, "cinstea icoanei se aduce cãtre întâiul chip", aºa ºi cea împotrivã, adica ocãrârea ºi necinstirea icoanei, cãtre întâiul chip trece.

Iarã tu, o, iubite, ia aminte bine, necruþând osteneala, ci cu prea mulþã ravna ºi hãrnicie sã te iscuseºti ºi deplin sã înveþi meºteºugul acesta, pentru cã ºtiind de la Dumnezeu dat ºi orânduit, acesta este dumnezeiesc lucru. ªi aceasta este tuturor arãtatã de multe altele, dar mai ales de închinata icoana cea nefãcutã de mânã, în care însuºi El, Dumnezeu—omul Iisus Hristos, infãþiºându—ºi prea sfântul Sãu obraz, i-o trimise lui Abgar, pe dumnezeiasca Sa închipuire, cea întru sfânta mahrama. ªi cum ca ºi prea curatei Maicii Lui se aratã cu plãcere un lucru bun ca acesta, le este tuturor cunoscut, cand ea îl binecuvântã pe apostolul Luca, grãindu-i: "Darul Celui nãscut din mine, prin mine, împreunã cu el sã fie". ªi nu numai aceasta, ci ºi de la minunile cele nenumãrate pe care le sãvârºirã ºi le sãvârºesc sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii lui Dumnezeu ºi ale sfinþilor celorlalþi, se dovedeºte cum cã lucrul acesta al meºteºugului zugrãviei este plãcut lui Dumnezeu.

Pentru aceasta darã, câþi cu bunã cucernicie ºi cu râvnã lucreazã lucrul acesta, au de la Dumnezeu har ºi binecuvântare.

Iar câþi pentru a banilor iubire, cu lãcomie, fãrã evlavie ºi cu nebãgare de seamã se apucã de lucrul acesta, bine sã ia seama, aducându—ºi aminte de cea a Iudei, a iubitorului de arginþi ºi a celor de un nãrav cu dânsul chinuire în focul Gheenei,

din care cu toþii sã fim izbãviþi prin mijlocirea rugãciunilor Nãscãtoarei de Dumnezeu

ºi prin ale Sfântului Apostol Luca ºi prin ale

tuturor Sfinþilor.

Amin.